PROIECT
“RobotRail” – Sistem de culisare a unui brat robotic colaborativ

 

Numar proiect

2023/058

Nume proiect

“RobotRail” – Sistem de culisare de un brat robotic colaborativ

Promotor proiect

Rolix Impex Series Srl

Aria de focusare proiect

Mediu industrial

 

 

1. Introducere și contextul proiectului

Scopul proiectului RobotRail este dezvoltarea și validarea unui sistem liniar modular de culisare pentru brațe robotice colaborative, capabil să deservească minimum 4 posturi de lucru distincte. Sistemul urmărește creșterea flexibilității și a productivității în aplicații industriale de sudură, vopsire și manipulare, prin extinderea volumului de lucru al cobotului, reducerea timpilor morți și posibilitatea operării cu unul sau doi coboti în paralel, pe aceeași infrastructură mecanică.

1.1 Prezentarea conceptului RobotRail și a nevoii industriale
Conceptul RobotRail pornește de la necesitatea industriei de a utiliza cobotul nu doar într-o zonă fixă, limitată, ci ca resursă mobilă, care se poate deplasa succesiv între mai multe posturi de lucru. În prezent, multe linii de producție sunt fragmentate, fiecare stație având echipamente parțial utilizate, iar reconfigurarea fluxului implică costuri ridicate și timpi mari de întrerupere.

RobotRail propune o șină liniară modulară pe care este montat unul sau doi coboti colaborativi. Șina interconectează minimum 4 posturi de lucru dotate cu dispozitive (mese fixe sau rotative), astfel încât cobotul devine o resursă partajată între celule, executând secvențial sau alternant operații de sudură, vopsire sau manipulare. Nevoia industrială vizată este creșterea gradului de utilizare a cobotului, reducerea investițiilor în multiple celule robotizate fixe și facilitarea reconfigurării rapide a fluxurilor de producție.

1.2 Caracteristicile cobotului utilizat (1400 mm lungime, +/-0,02 mm fidelitate)
Cobotul utilizat în proiect are o rază de lucru de aproximativ 1400 mm și o fidelitate a mișcării de +/-0,02 mm, valori adecvate pentru aplicații ce necesită precizie ridicată: sudură de cordoane fine, aplicare controlată de strat de vopsea, manipulare precisă a pieselor și a subansamblelor. Sarcina maximă de 10 kg permite manipularea pieselor de dimensiune mică și medie, precum și utilizarea unor capete de lucru specializate (pistolet de sudură, pistol de vopsire, grippere mecanice sau pneumatice).

Aceste caracteristici impun cerințe clare asupra sistemului RobotRail: rigiditate mecanică suficientă pentru a nu afecta precizia cobotului, ghidaje și acționări liniare cu joc minim, precum și control fin al poziționării pe șină. Fidelitatea de +/-0,02 mm trebuie menținută pe întreaga lungime utilă, ceea ce presupune o proiectare atentă a structurii portante și o calibrare riguroasă a ansamblului cobot–șină–posturi de lucru.

1.3 Extinderea mobilității cobotului printr-un sistem liniar multi-post
În configurația clasică, cobotul este montat pe o bază statică și poate deservi doar volumul de lucru definit de cei 1400 mm rază. Prin introducerea sistemului liniar RobotRail, volumul de lucru se extinde de-a lungul șinei, permițând cobotului să se deplaseze controlat între minimum 4 posturi de lucru, configurate de-a lungul liniei sau în jurul acesteia. Cobotul nu mai este asociat unei singure aplicații, ci devine un element mobil de automatizare, redistribuit rapid acolo unde este nevoie în fluxul tehnologic.

Sistemul multi-post permite, de exemplu, ca la un post să se realizeze sudura componentelor, la alt post să se facă manipularea sau pregătirea pieselor pentru vopsire, iar la un al patrulea post să se efectueze operații finale de manipulare sau control. Deplasarea pe șină este sincronizată cu programele de lucru ale cobotului, astfel încât poziționarea la fiecare post este reproductibilă și sigură.

Tabel 1 – Comparație între utilizarea unui cobot fix și utilizarea unui cobot pe sistemul RobotRail (multi-post)

Criteriu

Cobot fix (bază statică)

Cobot pe RobotRail (sistem liniar multi-post)

Aria de lucru

Limitată la raza de 1400 mm

Extinsă pe lungimea șinei + raza de 1400 mm la fiecare post

Număr posturi deservite

1 post de lucru

Minimum 4 posturi de lucru, extensibil

Grad de utilizare a cobotului

Mai scăzut (timpi morți mari între operații)

Mai ridicat (se mută între posturi, sarcini succesive)

Flexibilitate la reconfigurare

Redusă; mutarea cobotului implică reproiectare mecanică

Ridicată; se pot adăuga/înlocui posturi pe linia RobotRail

Tipuri de aplicații

De regulă o aplicație dominantă (de exemplu doar sudură)

Combinații sudură, vopsire, manipulare, procese hibride

Investiție în roboți

Mai mulți roboți fixați pentru posturi diferite

1–2 coboti mobili deservesc mai multe posturi

Posibilitatea lucrului în paralel

Limitată (fiecare robot lucrează izolat)

Posibilă cu 2 coboti pe aceeași șină, în zone de lucru separate

Utilizarea meselor de lucru

De obicei o singură masă/dispozitiv

Mese fixe și rotative la multiple posturi pe același sistem

Scalabilitate

Scalare prin adăugare de celule independente

Scalare prin prelungirea șinei și adăugarea de noi posturi/coboti

Integrare în fluxul tehnologic

Punctuală, focalizată pe o singură etapă

Conectează mai multe etape (sudare, vopsire, manipulare, manipulare finală)

1.4 Domenii de aplicare: sudură, vopsire, manipulare, procese hibride
RobotRail este orientat prioritar către aplicații de sudură, unde cobotul echipat cu pistolet de sudură se deplasează între mai multe dispozitive, fiecare conținând repere sau subansamble diferite. Prin utilizarea meselor fixe sau rotative, se pot realiza suduri longitudinale, circumferențiale sau configurații complexe, fără a instala mai multe celule de sudură independente.

În aplicațiile de vopsire, sistemul permite poziționarea cobotului în fața diferitelor fixture-uri sau standuri de piese, optimizând acoperirea suprafețelor și reducând manipularea manuală. În manipulare, cobotul poate încărca și descărca utilaje, poate alimenta linii de producție sau poate prelua piese finite, deplasându-se de-a lungul șinei între zona de alimentare și zona de depozitare sau control. Procesele hibride, de tip sudură–manipulare sau vopsire–manipulare, devin fezabile în cadrul aceleiași infrastructuri RobotRail, care funcționează ca un schelet flexibil de automatizare între mai multe etape ale fluxului tehnologic.

1.5 Comparație între prinderile pe podea, tavan și perete pentru sistemul RobotRail
Sistemul RobotRail poate fi instalat în mai multe configurații de prindere: pe podea (pe o masă sau direct pe sol), de tavan sau pe perete. Alegerea configurației depinde de spațiul disponibil, tipul aplicației, condițiile de lucru (de exemplu, prezența stropilor de sudură sau a norilor de vopsea), precum și de constrângerile structurale ale halei.

Prinderea pe podea este, în general, cea mai robustă și mai simplu de implementat, asigurând o bună rigiditate și acces facil la echipamente. Prinderea de tavan eliberează suprafața de lucru și este avantajoasă acolo unde fluxul de materiale la sol trebuie să rămână neobstrucționat. Prinderea pe perete este o soluție intermediară, utilă în spații înguste sau acolo unde peretele este suficient de rezistent pentru a prelua sarcinile dinamice.

Tabel 2 – Comparație între prinderea pe podea, pe tavan și pe perete

Criteriu

Prindere pe podea

Prindere pe tavan

Prindere pe perete

Rigiditate structurală

Foarte bună, dacă fundația este adecvată

Depinde de structura acoperișului

Depinde de rezistența peretelui

Complexitate de instalare

Redusă – montaj clasic, acces facil

Mai mare – necesită ancorări și verificări speciale

Medie – necesită prinderi și verificarea peretelui

Acces la posturile de lucru

Foarte bun, echipamente la nivelul operatorilor

Foarte bun, sol eliberat

Bun, dar limitat de poziția laterală

Impact asupra spațiului la sol

Ocupă spațiu la sol / pe masă

Minim – spațiul la sol rămâne liber

Poate elibera parțial spațiul la sol

Protecție la stropi/sprayer

Expus la stropi de sudură / vopsea

Mai puțin expus (poziție superioară)

Depinde de înălțime și de ecrane de protecție

Mentenanță

Ușoară (acces direct la elemente)

Mai dificilă (lucru la înălțime)

Medie – acces lateral, uneori la înălțime

Cost de implementare

De regulă cel mai redus

Mai ridicat (structuri și ancorări suplimentare)

Intermediar, funcție de structură

Adaptabilitate la relocare

Relocare relativ simplă

Relocare mai dificilă

Relocare medie, depinde de peretele nou

Stabilitate la vibrații

Foarte bună

Poate fi afectată de vibrațiile structurii halei

Depinde de rigiditatea peretelui

Cazuri de utilizare tipice

Celule clasice de sudură, manipulare

Linii cu AGV/AMR, flux intens de materiale la sol

Spații înguste, hale cu pereți portanți robuști

1.6 Comparație între scenariul cu 1 cobot și scenariul cu 2 coboti pe RobotRail
RobotRail permite atât configurarea cu un singur cobot care se deplasează între toate posturile de lucru, cât și configurații cu doi coboti care lucrează în paralel pe aceeași șină sau pe segmente separate.

Scenariul cu 1 cobot este mai simplu din punctul de vedere al controlului și al siguranței, având costuri de investiție mai reduse, dar fiind limitat în ceea ce privește debitul de producție. Scenariul cu 2 coboti permite creșterea semnificativă a productivității și a gradului de paralelizare a proceselor, însă presupune un control mai complex, separare clară a zonelor de lucru și soluții suplimentare de siguranță și sincronizare.

Tabel 3 – Comparație între configurarea cu 1 cobot și cu 2 coboti pe RobotRail

Criteriu

Configurare cu 1 cobot

Configurare cu 2 coboti

Complexitate de control

Redusă

Ridicată (coordonare și evitare coliziuni)

Productivitate / debit

Medie

Ridicat (lucru în paralel pe posturi diferite)

Cost de investiție

Mai redus

Mai ridicat (al doilea cobot și echipamente)

Grad de utilizare a șinei

Utilizare secvențială a posturilor

Utilizare intensă, mai multe posturi active simultan

Planificare a ciclurilor

Simplă, un singur flux de lucru

Complexă, necesită orchestrarea sarcinilor

Siguranță

Mai ușor de gestionat

Necesită zone separate, senzori, logici avansate

Redundanță operațională

Dacă cobotul se oprește, linia se oprește

Un cobot poate continua dacă celălalt are probleme

Flexibilitate în reconfigurare

Reconfigurare simplă a secvenței de posturi

Reconfigurare cu condiția păstrării zonelor sigure

Cerințe hardware suplimentare

Standard (șină + 1 cărucior)

Șină + 2 cărucioare, separatoare, senzori suplimentari

Scenarii tipice

Prototipare, loturi mici, linii flexibile

Producție de serie, cicluri scurte, cerințe mari de debit

1.7 Comparație între posturi de sudură, vopsire și manipulare din punct de vedere al cerințelor RobotRail
Cele trei tipuri principale de aplicații vizate în proiect – sudură, vopsire și manipulare – impun cerințe diferite asupra designului posturilor de lucru, a dispozitivelor și a mediului în care operează RobotRail.

Posturile de sudură necesită protecție împotriva stropilor și temperaturilor ridicate, o masă de lucru bine împământată și o geometrie care să permită accesul optim al pistoletului, menținând precizia cobotului. Posturile de vopsire au cerințe stricte privind curenții de aer, filtrarea și evitarea depunerilor pe șină și pe mecanismul de culisare. Posturile de manipulare sunt, în general, mai puțin solicitante din punct de vedere termic sau de mediu, dar pot solicita cerințe mai ridicate de viteză și repetabilitate la cicluri rapide.

Tabel 4 – Comparație între posturile de sudură, vopsire și manipulare (cerințe pentru RobotRail)

Criteriu

Post de sudură

Post de vopsire

Post de manipulare

Precizie necesară

Ridicată (poziționare cordon)

Ridicată (uniformitate strat)

Medie–ridicată (poziționare piese)

Condiții de mediu

Temperatură, stropi metalici, fum de sudură

Ceață de vopsea, solvenți, cerințe de exhaustare

Mediu industrial standard

Protecție pentru șină și cărucior

Ecrane anti-stropi, protecții termice

Protecții împotriva depunerilor de vopsea

Protecții mecanice de bază

Tipuri de dispozitive

Mese fixe, mese rotative, jig-uri sudură

Suporturi piese, rame, standuri suspendate

Paleți, conveioare, rafturi

Viteză de lucru

Medie (limitări date de procesul de sudare)

Medie (timp de acoperire și uscare)

Ridicată (cicluri scurte de transfer)

Cerințe de împământare

Critice (circuit sudură)

Non-critice

Non-critice

Cerințe de curățare/mentenanță

Curățare periodică stropi, fum

Curățare depuneri vopsea, filtre

Curățare standard (praf, particule)

Interacțiune operator

Supraveghere, încărcare/descărcare dispozitive

Supraveghere și control calitate vizual

Încărcare/descărcare, logistică

Impact asupra duratei de viață

Uz mecanic și termic ridicat

Uz chimic și depuneri

Uz mecanic moderat

Soluții de siguranță specifice

Ecrane de protecție, cortine, senzori de arc

Sisteme de ventilare, detecție vapori

Senzori de prezență, protecție la ciupire

 

 

2. Analiza cerințelor funcționale

2.1 Cerințe generale pentru deservirea a minimum 4 posturi de lucru
Sistemul RobotRail trebuie să fie capabil să deservească minimum 4 posturi de lucru distincte, configurate de-a lungul șinei liniare. Fiecare post de lucru este asociat unui dispozitiv (masă fixă, masă rotativă sau jig dedicat) și unui tip de proces (sudură, vopsire, manipulare).

Din punct de vedere funcțional, șina trebuie să permită:

  • acces repetabil al cobotului la fiecare post, cu poziționare în toleranțele de precizie impuse de proces;
  • definirea unor coordonate de referință (frame-uri) stabile pentru fiecare post, astfel încât programele cobotului să poată fi reutilizate și reconfigurate ușor;
  • posibilitatea de a organiza posturile în succesiunea logică a fluxului tehnologic (ex. post 1 – sudură, post 2 – sudură detaliu, post 3 – vopsire, post 4 – manipulare/ambalare);
  • asigurarea spațiilor de siguranță între posturi, astfel încât deplasarea pe șină să nu genereze riscuri de coliziune cu dispozitivele sau cu operatorii.

Funcțional, sistemul trebuie să permită extinderea la mai mult de 4 posturi prin prelungirea șinei și integrarea de dispozitive suplimentare, fără reproiectarea integrală a arhitecturii mecanice și de control.

2.2 Cerințe specifice pentru dispozitive (mese fixe, rotative, jiguri)
Dispozitivele de lucru (mese fixe, mese rotative, jiguri dedicate) reprezintă punctele de interfață dintre RobotRail și piesele de prelucrat. Ele trebuie să asigure prinderea fermă, poziționarea repetabilă și accesul optim al cobotului la zonele de interes (cordon de sudură, suprafață de vopsit, puncte de manipulare).

Pentru mese fixe, cerințele principale sunt legate de rigiditate, stabilitate, posibilitatea de fixare a reperelor și compatibilitatea cu câmpul de lucru al cobotului la poziția respectivă pe șină. Pentru mesele rotative, se adaugă cerințe privind rigiditatea în rotație, precizia de indexare și integrarea cu sistemul de control (poziții predefinite, sincronizare cu mișcarea cobotului). Jigurile dedicate (șabloane, bride, suporturi profilate) trebuie proiectate astfel încât să reducă la minimum timpul de setare și să asigure o poziționare repetabilă a pieselor, indiferent dacă procesul este de sudură, vopsire sau manipulare.

Tabel 5 – Comparație între mese fixe, mese rotative și jiguri dedicate (din perspectiva RobotRail)

Criteriu

Masă fixă

Masă rotativă

Jig dedicat (fixture)

Tip de mișcare

Statică

Rotire în jurul unui ax

Static sau cu mișcări limitate (clampare)

Complexitate mecanică

Redusă

Medie–ridicată (lagăre, antrenare, frânare)

Variabilă, în funcție de geometria reperelor

Rigiditate

Ridicată, ușor de obținut

Necesită dimensionare atentă

Depinde de design, poate fi foarte ridicată

Precizie de poziționare

Determinată de calibrarea inițială

Determinată de sistemul de indexare și servo

Determinată de suprafețele de referință ale jigului

Flexibilitate pentru repere noi

Medie (se pot adăuga prinderi/modulări)

Medie (limitări geometrice la rotație)

Scăzută (optimizat pentru un anumit reper/serie)

Integrare cu controlul RobotRail

Minimă (doar frame de referință)

Necesită semnale de poziție, feedback

Minimă; logica e în design, nu în control

Cost de realizare

De regulă redus

Mai ridicat (mecanisme de rotație și control)

Variabil, poate fi ridicat pentru repere complexe

Timp de schimbare între repere

Mediu (reconfigurare manuală)

Mediu (adaptări ale fixărilor pe platou)

Foarte scurt, dacă reperul este același

Aplicații tipice

Manipulare, sudură simplă, vopsire planar

Sudură circumferențială, vopsire 360°

Sudură/vopsire/transfer pentru serii dedicate

Impact asupra ciclului RobotRail

Cicluri simple, mișcări previzibile

Necesită coordonare între rotație și cobot

Optimizează timpii pe reper, dar e mai puțin flexibil

2.3 Cerințe de sarcină utilă și stabilitate
Cobotul utilizat are o sarcină maximă de 10 kg, la care se adaugă masa capetelor de lucru (pistolet de sudură, pistol de vopsire, gripper). Sistemul RobotRail trebuie să fie dimensionat astfel încât să nu apară deflecții semnificative ale șinei sau ale căruciorului de culisare, nici în poziții extreme, nici în mișcare dinamică cu accelerări/decelerări specifice aplicațiilor industriale.

Cerințele funcționale includ:

  • dimensionarea șinei și a elementelor de ghidare pentru a prelua momentele și forțele generate de cobot la sarcina maximă și la accelerările de lucru;
  • limitarea deplasărilor elastice (verticale și laterale) astfel încât precisia globală, inclusiv contribuția șinei, să se încadreze în toleranțele procesului (ex. menținerea fidelității globale în jurul valorii de +/-0,02 mm sau în fereastra admisă de aplicație);
  • asigurarea stabilității la schimbări rapide de direcție, mai ales în aplicațiile de manipulare cu viteză mare;
  • proiectarea și verificarea sistemelor de prindere (pe podea, tavan, perete) pentru a prelua în siguranță sarcinile dinamice.

Funcțional, trebuie prevăzut un factor de siguranță adecvat atât pentru sarcina statică, cât și pentru sarcina dinamică, ținând cont de combinațiile de mișcări ale cobotului și ale căruciorului RobotRail.

2.4 Cerințe de precizie, repetabilitate și viteză
Pentru a valorifica fidelitatea mișcării cobotului (+/-0,02 mm), sistemul RobotRail trebuie să asigure o precizie și o repetabilitate a poziționării pe șină compatibile cu acest nivel. Aceasta înseamnă:

  • repetabilitate de poziționare a căruciorului în dreptul fiecărui post de lucru, astfel încât ramura de program a cobotului dedicată postului să poată fi reutilizată fără recalibrări frecvente;
  • control al vitezei de deplasare pe șină, care să permită atât mișcări rapide între posturi (pentru reducerea timpilor morți), cât și mișcări lente și controlate în zone de lucru sensibile (de exemplu, apropierea de dispozitive sau de operator);
  • profiluri de accelerație și decelerație optimizate pentru a preveni vibrațiile și a menține stabilitatea în timpul operațiilor de precizie (suduri fine, zone de vopsire critică).

Cerințele de precizie și viteză diferă în funcție de aplicație. Sudura impune o precizie mai strictă la poziționarea piesei și a torței, vopsirea are nevoie de viteză și uniformitate de deplasare, în timp ce manipularea poate tolera abateri mai mari, dar cere adesea viteze de lucru ridicate.

Tabel 6 – Cerințe funcționale pe tip de proces (sudură, vopsire, manipulare)

Criteriu

Sudură

Vopsire

Manipulare

Precizie poziționare piesă

Foarte ridicată

Ridicată

Medie

Precizie traiectorie cobot

Foarte ridicată (cordon controlat)

Ridicată (strat uniform)

Medie (puncte de preluare/depune)

Viteză de deplasare pe șină

Medie (nu trebuie să inducă vibrații)

Medie–ridicată (optim pentru timp de ciclu)

Ridicată (transfer rapid între posturi)

Stabilitate la vibrații

Critică

Importantă

Importantă, mai ales la greutăți mari

Repetabilitate posturi

Critică (poziții fixe pentru dispozitive)

Critică (poziționare repetabilă a pieselor)

Ridicată, dar cu toleranțe ceva mai relaxate

Toleranță la erori de poziție

Mică

Medie (corectabilă prin adaos de strat)

Mai mare (atât timp cât piesa e prindă corect)

Prioritate funcțională

Precizie + stabilitate

Precizie + uniformitate mișcare

Viteză + capacitate de manipulare

Impact asupra designului mesei

Masă robustă, împământare bună

Masă cu protecții la vopsea, acces 360°

Masă/logistică adaptate dimensiunii reperelor

Profil tipic de utilizare

Cicluri de durată medie, focalizate pe calitate

Cicluri medii cu cerințe de acoperire completă

Cicluri scurte, mari volume de transfer

Integrare cu RobotRail

Mișcări bine definite între posturi de sudură

Mișcări între posturi de pregătire și vopsire

Mișcări între zone de alimentare și depozitare

 

 

3. Arhitectura sistemului robotrail

3.1 Configurația generală și principiile de modularitate
Arhitectura sistemului RobotRail se bazează pe o șină liniară modulară, pe care se deplasează unul sau doi coboti colaborativi, pentru a deservi minimum 4 posturi de lucru. Șina este alcătuită din segmente standardizate, conectate mecanic și aliniate astfel încât să asigure continuitatea ghidajelor și a sistemului de acționare. Această modularitate permite adaptarea lungimii totale în funcție de numărul de posturi și de dimensiunea fiecărui post (mese fixe, mese rotative, jiguri complexe).

La nivel structural, arhitectura include: șina (profil portante + ghidaje), căruciorul/cărcioarele care poartă cobotul (unul sau două, în funcție de configurație), sistemul de acționare liniară (cremalieră și pinion, curea, șurub cu bile, în funcție de cerințele de viteză și precizie), precum și elementele de prindere (pe podea, tavan, perete). Toate acestea sunt corelate cu pozițiile definite ale posturilor de lucru, astfel încât fiecare post să aibă o „fereastră” de acces în care cobotul să poată opera optim, fără interferențe cu alte echipamente.

Principiul de modularitate se reflectă și la nivel de control: fiecare post de lucru are asociat un frame de referință, iar pozițiile predefinite ale căruciorului pe șină sunt mapate în coordonatele cobotului. Extinderile ulterioare (adăugarea de posturi noi sau prelungirea șinei) se fac prin adăugarea de module atât mecanice, cât și software (noi frame-uri, noi poziții predefinite), fără rescriere fundamentală a arhitecturii.

3.2 Configurații de lungime a șinei și scenarii de extindere
În funcție de spațiul disponibil și de numărul de posturi de lucru, sistemul RobotRail poate fi configurat cu diverse lungimi de șină. În varianta minimă, șina deservește 4 posturi compacte, dispuse la distanțe fixe, optimizate pentru trasee scurte între posturi. În variantele extinse, șina poate fi prelungită pentru a deservi mai multe posturi (6, 8 sau mai multe), pentru a integra zone tampon (de încărcare/descărcare) sau pentru a acoperi o zonă mai mare în hală.

Din punct de vedere arhitectural, alegerea lungimii șinei impactează: timpul de deplasare între posturi, rigiditatea generală, numărul și poziția punctelor de prindere pe structură, precum și complexitatea cablării (cablu-chain, sisteme de management al cablurilor). Este de asemenea importantă raportarea la aplicație: pentru linii cu cicluri foarte scurte, se preferă configurații mai compacte (deplasări scurte, rapide), în timp ce pentru linii cu multe posturi și flux complex se justifică șine mai lungi.

Tabel 7 – Comparație între configurații de lungime a șinei RobotRail

Configurație de șină

Număr tipic de posturi

Avantaje principale

Limitări / riscuri

Șină scurtă (4 posturi compacte)

4 posturi

Deplasări rapide între posturi, rigiditate crescută

Flexibilitate redusă la extindere

Șină medie (4–6 posturi)

4–6 posturi

Compromis bun între debit și extindere

Necesită prinderi suplimentare pentru rigiditate

Șină lungă (6–8 posturi)

6–8 posturi

Integrarea mai multor procese pe aceeași linie

Timp de deplasare mai mare între posturi îndepărtate

Șină foarte lungă (>8 posturi)

>8 posturi

Posibilitatea de a conecta mai multe zone tehnologice

Complexitate ridicată la control și mentenanță

Configurație extensibilă modular

4 posturi inițiale, extensibile

Investiție etapizată, scalare progresivă

Necesită standardizare strictă a modulelor de extindere

În proiectarea inițială a sistemului, se poate porni de la o configurație „șină medie” pentru 4 posturi, cu posibilitate de extindere la 6 posturi prin adăugarea a încă unui modul de șină, a prinderilor aferente și a unui nou post de lucru. Această abordare permite dovedirea conceptului în fazele inițiale, urmată de scalare în funcție de cerințele de producție.

3.3 Scenarii de aranjare a posturilor de lucru
Aranjarea posturilor de lucru de-a lungul șinei influențează direct ergonomia, fluxul de materiale și siguranța operatorilor. Din perspectiva arhitecturii RobotRail, pot fi identificate câteva scenarii tipice de aranjare:

– Aranjare liniară aliniată: toate posturile sunt dispuse de-a lungul unei singure linii, pe aceeași parte a șinei sau pe ambele părți, dar într-o geometrie clară, „în șir”. Aceasta este cea mai simplă și mai ușor de planificat.

– Aranjare tip „insulă”: șina traversează o zonă în care posturile sunt dispuse în jur, formând o insulă de lucru. Cobotul poate lucra alternativ pe stânga/dreapta, în față/spate, ceea ce permite utilizarea mai eficientă a spațiului.

– Aranjare mixtă: combinații între segmente lineare și zone expandate (ex. 2 posturi compacte la începutul șinei, 2 posturi într-o zonă „insulă” la capăt). Acest scenariu permite adaptarea la geometria halei și la fluxuri tehnologice mai complexe, care includ zone de pregătire, procesare și control.

Tabel 8 – Comparație între scenarii de aranjare a posturilor de lucru

Scenariu de aranjare

Descriere

Avantaje principale

Limitări / puncte de atenție

Liniar aliniat (o singură linie)

Posturi dispuse în linie, de-a lungul șinei

Proiectare simplă, trasee ușor de programat

Poate ocupa mult spațiu în lungime

Liniar bilateral

Posturi pe ambele părți ale șinei

Utilizare mai bună a spațiului lateral

Necesită analiză atentă de siguranță și acces

Tip „insulă”

Posturi dispuse în jurul șinei într-o zonă compactă

Densitate mare de posturi, ergonomie bună

Planificare mai complexă a traseelor cobotului

Mixt (liniar + insulă)

Combinație zone liniare și zone insulă

Foarte flexibil, adaptabil la geometria halei

Integrare mai complexă, necesită layout detaliat

Segmentat pe zone tehnologice

Grupuri de posturi pe funcțiuni (sudură/vopsire/etc)

Flux logic clar, ușor de controlat

Poate implica deplasări mai lungi între „zone”

Alegerea scenariului depinde de tipul de producție (serie mică, serie mare, mix de produse), de modul de manipulare a materialelor (manual, cu cărucioare, cu AGV/AMR), precum și de cerințele de siguranță (zone închise pentru sudură și vopsire, zone deschise pentru manipulare).

3.4 Arhitectura mecanică și de control pentru configurațiile cu 1 și 2 coboti
Arhitectura mecanică a RobotRail trebuie să acomodeze atât scenariul cu un singur cobot, cât și scenariul cu doi coboti care lucrează în paralel. Mecanica de bază (șina, ghidajele, prinderile) este comună, dar numărul de cărucioare port-cobot, amplasarea senzorilor de limitare, zonele de siguranță și logica de control diferă.

În configurația cu 1 cobot, există un singur cărucior activ pe șină, cu senzori de capăt de cursă și, eventual, senzori intermediari pentru detectarea posturilor. Logica de control coordonează mișcarea liniară cu programul cobotului, într-o arhitectură relativ simplă: comenzi de poziționare la post, confirmare, apoi execuția programului local.

În configurația cu 2 coboti, arhitectura se extinde pentru a include:
– două cărucioare independente, fiecare cu propriul set de senzori și unitate de acționare;
– zone de excludere și de suprapunere controlată, definite pe șină, astfel încât cei doi coboti să nu ajungă în aceeași zonă critică simultan;
– interblocări logice (software și, după caz, hardware) pentru evitarea coliziunilor între cărucioare și între brațele cobot;
– canale suplimentare de comunicare între controlerul șinei și controlerele celor doi coboti, precum și eventual cu PLC-ul de linie.

Chiar dacă nu introducem aici un nou tabel (comparația 1 cobot vs 2 coboti este deja acoperită în subcapitolul 1.6), arhitectura din capitolul 3 reflectă aceste diferențe prin: dimensionarea mecanică (șină comună, două cărucioare), configurarea zonelor de lucru (posturi alocate unui singur cobot sau partajate secvențial) și definirea clară a regulilor de trafic pe șină (priorități de mișcare, interdicții temporare de acces într-o anumită zonă).

 

4. Componenta mecanică

4.1 Structura șinei de culisare și tipuri de profile
Structura mecanică principală a sistemului RobotRail este șina de culisare, concepută ca un ansamblu portante + ghidaje liniare, dimensionat pentru a prelua sarcina unui cobot de până la 10 kg (plus cap de lucru) și eforturile dinamice asociate mișcării pe șină. Șina trebuie să asigure rigiditate suficientă pentru a nu compromite fidelitatea de mișcare a cobotului (+/-0,02 mm), atât în poziții centrale, cât și în poziții extreme sau la accelerații/decelerații ridicate.

Din punct de vedere constructiv, se pot utiliza diferite tipuri de profile: profile laminat din oțel (I, H, U), profile sudate personalizate (de exemplu, cutii sudate din tablă groasă) sau profile de aluminiu industrial (tip profilere modulare). Alegerea profilului depinde de: lungimea totală a șinei, modul de prindere (pe podea, pe tavan, pe perete), mediul de lucru (sudură, vopsire, manipulare) și cerințele de greutate/relocare.

În aplicații de sudură și manipulare grea, profilele din oțel oferă rigiditate și durabilitate superioare, în timp ce profilele de aluminiu pot fi avantajoase pentru configurații mai ușoare, cu lungimi moderate și cerințe de relocare frecventă. Profilele sudate personalizate permit integrarea facilă a zonelor de prindere, a ghidajelor și a elementelor de protecție direct în geometria șinei.

Tabel 9 – Comparație între tipuri de profile pentru șina RobotRail

Criteriu

Profil laminat din oțel (I/H/U)

Profil sudat personalizat (cutie oțel)

Profil aluminiu industrial (profil modular)

Rigiditate

Ridicată

Foarte ridicată (geometrie optimizată)

Medie–ridicată (funcție de secțiune)

Greutate specifică

Mare

Mare

Redusă

Adaptabilitate la prinderi

Medie (se adaugă plăci, console)

Foarte bună (plăci și nervuri integrate)

Bună (canale T, elemente modulare)

Complexitate de fabricație

Redusă (profil standard)

Ridicată (proiectare și sudare)

Redusă–medie (profil standard)

Cost material

Mediu

Mai ridicat (material + manoperă sudare)

Mediu–ridicat

Precizie de aliniere

Necesită prelucrări/placări de referință

Poate integra suprafețe prelucrate

Necesită plăci sau ghidaje suplimentare

Rezistență la mediu dur

Foarte bună (dacă este protejat anticoroziv)

Foarte bună

Mai sensibil la impact și zgârieturi

Posibilitate relocare

Mai dificilă (greutate mare)

Dificilă (greutate + ansamblu complex)

Mai ușoară (greutate mai mică, modulare)

Lungimi tipice recomandate

Medii–lungi (4–10+ m)

Lungimi mari sau special adaptate

Scurte–medii (până la ~6 m per modul)

Aplicații recomandate

Sudură, manipulare, sarcini grele

Sudură complexă, linii lungi, instalații fixe

Manipulare, linii flexibile, scenarii relocabile

4.2 Soluții de acționare liniară pentru RobotRail
Mișcarea căruciorului de-a lungul șinei poate fi realizată prin mai multe soluții de acționare liniară, fiecare cu avantaje și limitări în funcție de aplicație: cremalieră și pinion, curea dințată sau șurub cu bile. Pentru RobotRail, trebuie luate în calcul: lungimea totală, viteza dorită de deplasare între posturi, precizia de poziționare, mediul de lucru (praf, stropi, vopsea) și ușurința la mentenanță.

Sistemele cu cremalieră și pinion sunt potrivite pentru lungimi mari și sarcini ridicate, asigurând o bună combinație între rigiditate și viteză. Soluțiile cu curea dințată sunt mai silențioase, pot atinge viteze mari și sunt mai simple constructiv, dar au limitări de precizie și de rigiditate pentru aplicații foarte grele. Sistemele cu șurub cu bile oferă o precizie și o repetabilitate foarte bune, însă sunt mai greu de implementat pe lungimi mari, costisitoare și sensibile la murdărie.

Tabel 10 – Comparație între soluții de acționare liniară pentru RobotRail

Criteriu

Cremalieră + pinion

Curea dințată

Șurub cu bile

Lungime totală recomandată

Medie–mare (până la >10 m, cu secționare adecvată)

Medie–mare (funcție de tensiunea admisă)

Scurtă–medie (lungimi mari devin problematice)

Precizie de poziționare

Bună–foarte bună (cu encodere și preîntindere)

Medie–bună (compromis precizie/viteză)

Foarte bună (ideal pentru aplicații de precizie)

Viteză maximă de deplasare

Ridicată

Foarte ridicată

Medie

Rigiditate în transmiterea efortului

Ridicată

Medie

Foarte ridicată

Sensibilitate la murdărie

Medie (necesită protecții și ungere)

Mai redusă (curea „tolerează” impurități moderate)

Ridicată (șurubul este sensibil la particule)

Complexitate de montaj

Medie (aliniere cremalieră + pinion)

Redusă–medie

Medie–ridicată (aliniere precisă, suporturi)

Cost sistem

Mediu–ridicat

Mediu

Ridicat

Mentenanță

Necesită ungere regulată, verificare jocuri

Înlocuire periodică a curelei, reglaje simple

Mentenanță atentă, ungere, protecție sporită

Potrivire cu aplicații RobotRail

Sudură, manipulare, vopsire, lungimi mari

Manipulare rapidă, linii flexibile, zgomot redus

Posturi de foarte mare precizie, lungimi moderate

Pentru RobotRail, o variantă uzuală este cremalieră + pinion, în special în configurațiile cu sarcini dinamice mai mari și lungimi de șină semnificative. Curelele dințate pot fi o opțiune atractivă pentru variante „light” ale sistemului, în mediile mai puțin agresive (manipulare, unele aplicații de vopsire), în timp ce șuruburile cu bile se pretează mai degrabă unor module speciale, de lungime redusă, unde este necesară o precizie foarte ridicată pe cursa liniară.

4.3 Căruciorul mobil și sistemul de ghidare
Căruciorul mobil reprezintă platforma pe care este montat cobotul (sau cei doi coboti, în configurațiile duale). El trebuie să asigure: o legătură rigidă cu cobotul, o distribuție corectă a maselor, o integrare coerentă a punctelor de prindere pe șină și o interfață mecanică pentru cabluri, furtunuri și lanțuri port-cablu.

Sistemul de ghidare poate fi realizat cu:
– ghidaje liniare cu patine recirculante, montate pe profilul principal al șinei;
– roți cu profil special care rulează pe șine profilate (tip macara ușoară);
– combinații între ghidaje liniare și role de stabilizare.

Alegerea soluției depinde de: sarcina totală (cobot + cap de lucru + cabluri), viteza de deplasare pe șină, mediul de lucru și cerințele de mentenanță. Ghidajele cu patine recirculante oferă precizie și rigiditate ridicate, dar pot fi sensibile la contaminare; rolele pe șine profilate sunt robuste și mai „iertătoare” la murdărie, dar pot avea jocuri mai mari, necesitând un reglaj atent.

Căruciorul va include de regulă:
– o placă superioară standardizată pentru prinderea bazei cobotului;
– nervuri și rigidizări pentru a reduce deformările;
– puncte de fixare pentru lanțul port-cablu și pentru eventuale ecrane de protecție;
– opritoare mecanice și zone de contact cu amortizoare în capetele de cursă.

4.4 Elemente de amortizare, protecție și întreținere mecanică
Pentru a asigura o funcționare sigură și durabilă, RobotRail trebuie să includă o serie de elemente auxiliare mecanice: amortizoare, opritoare, protecții împotriva murdăriei și soluții de ungere/întreținere.

La capetele șinei se prevăd opritoare mecanice robuste, dotate cu amortizoare (elastomeri, amortizoare hidraulice) care preiau energia în caz de depășire accidentală a pozițiilor de lucru. În zonele expuse la stropi de sudură sau la particule de vopsea se pot utiliza burdufuri, capote sau șorțuri de protecție, montate astfel încât să nu interfereze cu deplasarea căruciorului, dar să protejeze ghidajele și acționările.

Strategia de întreținere include:
– planuri de ungere periodică a ghidajelor, cremalierei sau șuruburilor;
– verificarea jocurilor mecanice și reglarea lor, pentru a menține precizia și repetabilitatea;
– inspecții vizuale regulate pentru detecția deformărilor, uzurii sau a eventualelor fisuri în structura șinei și a căruciorului;
– proceduri clare de curățare, adaptate mediului de lucru (ex. îndepărtarea stropilor de sudură solidificați, curățarea depunerilor de vopsea).

Printr-o proiectare mecanică atentă și prin integrarea acestor elemente de protecție și amortizare, RobotRail își poate menține performanțele mecanice pe termen lung, lucru esențial pentru a exploata la maximum precizia cobotului și pentru a garanta siguranța operatorilor și a echipamentelor.

 

5. Componenta electrică și electronică

5.1 Motoare, servomotoare și actuatori liniari
Componenta electrică a sistemului RobotRail are rolul de a asigura mișcarea controlată a căruciorului pe șină și alimentarea tuturor echipamentelor asociate (cobot, actuatori, senzori, periferice). Pentru mișcarea liniară se utilizează în mod uzual motoare electrice cuplabile la sistemul de acționare (cremalieră + pinion, curea dințată, șurub cu bile), de preferat motoare servo cu feedback de poziție (encodere) pentru a asigura precizie și repetabilitate.

Alegerea dintre servomotoare și alte soluții (de exemplu motoare pas cu pas) trebuie făcută ținând cont de lungimea șinei, viteza necesară de deplasare, sarcina totală și cerințele de precizie. Pentru RobotRail, unde se urmărește acționarea unor coboti de până la 10 kg plus capete de lucru și cabluri, servomotoarele cu encodere absolute sau incrementale sunt opțiunea recomandată, datorită controlului bun al cuplului, a reacției rapide și a posibilității de integrare cu sisteme moderne de control în rețea (EtherCAT, Profinet, etc.).

În configurările cu 2 coboti, se pot utiliza fie două axe liniare cu acționări independente (câte un servomotor pentru fiecare cărucior), fie o arhitectură în care un motor principal acționează un segment comun iar al doilea motor gestionează un segment separat. În toate cazurile, este esențială coordonarea logico-funcțională, astfel încât mișcările celor două cărucioare să nu intre în conflict.

5.2 Senzori de poziție, limitatori și elemente de siguranță
Pentru a asigura o funcționare sigură și repetabilă, RobotRail necesită un set complet de senzori de poziție și limitatori de cursă, corelați atât cu controlul mișcării liniare, cât și cu logica de siguranță.

Se utilizează în mod tipic:
– encodere liniare sau montate pe motor (incrementale sau absolute), pentru măsurarea precisă a poziției căruciorului;
– senzori de proximitate sau switch-uri de capăt de cursă, pentru definirea limitelor mecanice și a pozițiilor de referință (home);
– senzori de prezență în zone critice (de exemplu, detectarea poziției căruciorului în zona unui post de lucru sau într-o zonă de excludere între doi coboti);
– butoane de oprire de urgență legate în circuit de siguranță, integrabile în logica funcțională (SIL/PL adecvat aplicației).

Tabel 11 – Comparație între diferite tipuri de senzori de poziție și limitatori pentru RobotRail

Tip senzor / element

Rol principal

Avantaje

Limitări / Observații

Encoder incremental pe motor

Măsurare viteză/poziție ax liniare

Cost moderat, integrare ușoară cu servo drive

Necesită procedură de homing la pornire

Encoder absolut (motor sau linie)

Poziție absolută a căruciorului

Nu necesită homing, sigur la reporniri

Cost mai ridicat, integrare mai complexă

Encoder liniar (bandă/riglă)

Măsurare directă a poziției pe șină

Precizie ridicată, compensă jocurile mecanice

Sensibil la montaj și la condițiile de mediu

Senzor de proximitate (inductiv/capacitiv)

Detecție prezență/limită zonă

Robuști, simpli, cost redus

Nu oferă informație continuă de poziție

Limitator mecanic (switch)

Capăt de cursă, oprire de siguranță

Funcționare clară, feedback digital on/off

Necesită protecție mecanică împotriva șocurilor

Cortină/senzor de siguranță

Protecție operator în zone de acces

Crește nivelul de siguranță per ansamblu

Integrare în circuit de siguranță, cost suplimentar

Configurarea finală va combina cel puțin un encoder (incremental sau absolut) pentru poziționare precisă și senzori/limitatori de capăt de cursă pentru siguranță, la care se pot adăuga senzori suplimentari pentru zonele cu 2 coboti sau pentru posturi critice (sudură, vopsire).

5.3 Plăci de control, module de alimentare și arhitectura panourilor electrice
Arhitectura electrică a RobotRail trebuie să integreze:
– un panou principal, care conține alimentarea generală, protecțiile, contactorii principali, sursele de 24 VDC, eventual PLC-ul de linie și interfața cu rețeaua de comunicație industrială;
– panouri sau cutii locale (distribuite de-a lungul șinei), în care se află drive-urile servomotoarelor, terminale pentru senzori și actuatori, precum și module de siguranță locale, acolo unde este cazul;
– unitățile de control ale cobotului/coboților, care pot fi amplasate fie în panoul principal, fie în proximitatea șinei, în funcție de cerințele de cablare și de producătorul cobotului.

Se pot lua în considerare două arhitecturi principale:
– arhitectură centralizată, în care majoritatea echipamentelor de control și de putere sunt grupate într-un singur panou;
– arhitectură distribuită, în care există un panou principal și mai multe sub-panouri locale, conectate prin magistrale de comunicație și linii de alimentare.

Tabel 12 – Comparație între arhitectura de panou centralizat și arhitectura distribuită pentru RobotRail

Criteriu

Panou centralizat

Arhitectură distribuită (panou + sub-panouri)

Poziționare echipamente

Toate echipamentele principale într-un singur loc

Echipamente împărțite în panou central și locale

Complexitate cablare putere

Cabluri lungi către motoare și senzori îndepărtați

Cabluri de putere mai scurte pe segmente

Complexitate cablare semnal

Trasee lungi pentru semnale

Rețea de comunicație (fieldbus) între module

Ușurință în diagnosticare

Acces centralizat la toate echipamentele

Diagnostic local + central, necesită plan clar

Flexibilitate la extindere

Extindere mai dificilă (spațiu panou, cablare)

Extindere mai simplă prin adăugare de sub-panouri

Cost inițial

Mai redus la proiectele mici

Poate fi mai mare inițial, dar scalabil

Mentenanță

Un singur punct principal de intervenție

Intervenție locală posibilă, dar mai multe locații

Reziliență / modularitate

Dependență puternică de panoul central

Posibilitate de segmentare pe zone

Potrivire cu șine lungi

Mai puțin optim, din cauza cablurilor lungi

Potrivită pentru șine medii–lungi

Aplicații tipice

Linii compacte, prototipuri

Linii extinse, proiecte scalabile, 1–2 coboti

Pentru RobotRail, în special în scenariile cu șine medii–lungi și cu 2 coboti, arhitectura distribuită este de obicei mai potrivită, permițând scurtarea traseelor de cablu și facilitând extinderea ulterioară. Panoul central rămâne responsabil de protecțiile generale, alimentare și supraveghere, în timp ce sub-panourile locale deservesc grupuri de posturi sau segmente de șină.

5.4 Integrarea cablurilor și managementul conexiunilor
Integrarea cablurilor este critică pentru fiabilitatea și ergonomia sistemului RobotRail. Mișcarea căruciorului, combinată cu procese precum sudura și vopsirea, impune o atenție deosebită asupra:
– traseelor de cablu pentru alimentarea cobotului și a capetelor de lucru (pistolet de sudură, pistol de vopsire, grippere);
– separării cablurilor de putere de cablurile de semnal, pentru a reduce interferențele electromagnetice;
– utilizării lanțurilor port-cablu (cable chains) dimensionate corect, care să permită cursele complete ale căruciorului fără tensionări excesive;
– alegerii conectorilor industriali (IP corespunzător mediului, rezistent la stropi de sudură, vopsea, praf) și a cablurilor cu mantale adaptate la solicitările mecanice și chimice.

Cablurile de sudură și de vopsire (furtunurile de alimentare cu gaz, sârmă sau vopsea) trebuie rutate astfel încât să nu interfereze cu mișcarea cobotului și să nu fie expuse direct la zone cu risc ridicat de deteriorare. În mod tipic, se adoptă un traseu „din spate și de sus” al lanțului port-cablu, astfel încât cobotul să aibă libertate maximă de mișcare.

Managementul conexiunilor include:
– utilizarea cutiilor de joncțiune în apropierea posturilor de lucru, pentru conectarea locală a senzorilor și actuatorilor;
– etichetarea clară a tuturor cablurilor și conectorilor, pentru a simplifica intervențiile de mentenanță;
– gruparea cablurilor în funcție de funcție (putere, semnal, siguranță) și eventual utilizarea de trasee separate pentru circuitele de siguranță.

Prin proiectarea atentă a componentelor electrice și electronice, RobotRail poate asigura o funcționare sigură, stabilă și ușor de întreținut, pregătită pentru extindere și adaptare la scenariile cu 1 sau 2 coboti și cu mai multe posturi de sudură, vopsire și manipulare.

 

6. Sistemul de control și software

6.1 Algoritmii de poziționare pe axa liniară
Sistemul de control al RobotRail trebuie să asigure o poziționare precisă, sigură și repetabilă a căruciorului (sau a celor două cărucioare, în configurația cu 2 coboti) de-a lungul șinei liniare. Algoritmii de poziționare au rolul de a traduce comenzile de mișcare (poziții țintă, viteze, profiluri de accelerație) în traiectorii efective, respectând limitările mecanice și cerințele de proces (sudură, vopsire, manipulare).

Funcțional, se disting următoarele componente principale:
– generarea profilului de mișcare: determinarea traiectoriei (trapezoidală, S-curve), a accelerațiilor și decelerațiilor admise, în funcție de sarcină și de aplicație;
– bucla de control poziție/viteză: implementată la nivelul servo-drive-ului sau al controlerului de axă, utilizând feedback de la encodere;
– gestionarea pozițiilor predefinite: memorizarea și utilizarea unor poziții de referință corespunzătoare fiecărui post de lucru, pentru acces rapid și repetabil;
– mecanisme de frânare de urgență și oprire controlată: care intervin în cazul unor comenzi de oprire de urgență sau al detectării unor condiții de fault.

În cazul RobotRail, algoritmii trebuie să ofere atât mișcări rapide între posturi (pentru reducerea timpilor morți), cât și mișcări lente și precise în apropierea zonelor de lucru. De exemplu, se poate folosi o viteză de deplasare mare între posturi și o viteză redusă în „fereastra” de apropiere de post, pentru a asigura o oprire precisă și a limita vibrațiile.

6.2 Protocoale de comunicație între cobot, RobotRail și restul instalației
Comunicarea între cobot, sistemul de acționare a șinei RobotRail și restul instalației (PLC de linie, HMI, sisteme superioare) este esențială pentru coordonarea mișcărilor și a proceselor. În mod tipic, se folosesc protocoale de comunicație industrială bazate pe Ethernet (de exemplu Profinet, EtherCAT, Ethernet/IP), care asigură un schimb rapid și determinist de date între controlerul cobotului, servo-drive-ul axei liniare și PLC.

Componentele de comunicare includ:
– magistrale în timp real între controlerul de mișcare și servo-drive-uri (pentru axa liniei RobotRail);
– schimb de semnale digitale/logice (permis de mișcare, poziție atinsă, fault, stări de siguranță);
– schimb de parametri de proces (tip operație, post țintă, confirmări de finalizare);
– integrarea semnalelor de siguranță într-un circuit de siguranță dedicat (safety PLC, module de siguranță).

Tabel 13 – Comparație între protocoale de comunicație industrială uzuale pentru RobotRail

Criteriu

Profinet

EtherCAT

Ethernet/IP

Tip protocol

Ethernet industrial, orientat PLC

Ethernet în timp real pentru mișcare

Ethernet industrial general

Determinism timp real

Bun–foarte bun

Foarte bun (extrem de potrivit pentru servo)

Bun, depinde de configurație

Utilizare pentru servoaxe

Frecvent, mai ales cu PLC-uri Siemens

Foarte frecvent, specializat

Frecvent, mai ales cu PLC-uri Allen-Bradley

Integrare cu coboti

Bună, dacă producătorul suportă

Bună, mai ales la coboti orientați motion

Bună, depinde de producător

Complexitate configurare

Medie

Medie–ridicată (configurare detaliată)

Medie

Viteză de transfer

Ridicată

Foarte ridicată

Ridicată

Scalare și extindere

Bună

Foarte bună

Bună

Potrivire pentru RobotRail

Bună, în special în arhitecturi PLC clasice

Excelentă pentru control precis axă + cobot

Bună, în special în medii Rockwell

Alegerea protocolului depinde de ecosistemul existent al utilizatorului (tipul de PLC, tipul de cobot, standardele interne). Din perspectiva RobotRail, EtherCAT sau alte protocoale cu performanțe ridicate în motion control sunt deosebit de potrivite pentru controlul precis al axei liniare, dar Profinet sau Ethernet/IP pot oferi o integrare mai bună cu infrastructura deja existentă în fabrică.

6.3 Software de configurare, programare și monitorizare în timp real
Sistemul de control și software al RobotRail trebuie să ofere un mediu coerent de configurare, programare și monitorizare. Din punct de vedere al utilizatorului, se disting trei niveluri:

– nivelul de configurare: definirea parametrilor axei liniare (limite, viteze, accelerații), configurarea senzorilor, maparea intrărilor/ieșirilor, definirea posturilor de lucru și a frame-urilor de referință;
– nivelul de programare: dezvoltarea programelor de lucru ale cobotului, în care sunt integrate mișcările pe șină (poziționare la post 1, execuție secvență sudură, deplasare la post 2 etc.);
– nivelul de monitorizare și vizualizare HMI: afișarea în timp real a stărilor (poziție curentă, post activ, stări de fault, timpi de ciclu), precum și posibilitatea de comenzi manuale (jog pe șină, selectare post, schimbare rețetă).

Ideal, software-ul RobotRail va oferi:
– o interfață grafică prietenoasă pentru configurare și diagnoză;
– posibilitatea de salvare/încărcare a rețetelor de posturi și de aplicații (sudură, vopsire, manipulare);
– loguri de evenimente și trenduri pentru analiza performanțelor;
– integrare cu platforma de programare a cobotului (de exemplu, blocuri funcționale sau API-uri dedicate).

6.4 Strategii de control și coordonare pentru 1 și 2 coboti
Strategia de control diferă semnificativ între configurația cu 1 cobot și cea cu 2 coboti pe RobotRail, chiar dacă arhitectura mecanică este similară.

În configurația cu 1 cobot, logica de control este relativ simplă:
– cobotul solicită o mișcare a căruciorului către un anumit post (prin semnale sau printr-un protocol de comunicație);
– controlerul axei liniare execută mișcarea, confirmă poziția atinsă;
– cobotul execută programul local;
– la final, cobotul revine la o poziție sigură, iar axa poate fi comandată către următorul post.

În configurația cu 2 coboti, strategia de control trebuie să includă:
– definirea zonelor alocate fiecărui cobot, cu eventuale zone de suprapunere gestionate strict;
– mecanisme de arbitraj (cine are prioritate pe un anumit segment de șină);
– interblocări logice pentru a împiedica accesul simultan al celor doi coboti în aceeași zonă critică;
– sincronizări la nivel de ciclu de producție, astfel încât timpii de așteptare și riscul de blocaj să fie minimizate.

Tabel 14 – Comparație între strategii de control pentru 1 cobot și 2 coboti pe RobotRail

Criteriu

Strategia de control cu 1 cobot

Strategia de control cu 2 coboti

Complexitate logică

Redusă

Ridicată (coordonare, arbitraj, interblocări)

Necesitate zone de excludere

Minimă (limite la capete și la posturi)

Critică (zone dedicate fiecărui cobot, interdicții)

Model de comandă axă liniară

Cobot → axă: comenzi succesive post cu post

Cobot A/B → axă: comenzi concurente, cu priorități

Gestionare conflicte de mișcare

Simplă, aproape inexistentă

Necesită algoritmi de rezolvare a conflictelor

Integrare în PLC de linie

PLC poate supraveghea ușor secvența

PLC trebuie să coordoneze două fluxuri de producție

Nivel de siguranță necesar

Standard pentru robot colaborativ + axă

Nivel mai ridicat, cu logică de siguranță extinsă

Scenarii de avarie

Oprirea cobotului oprește întreg sistemul

Un cobot poate fi oprit, celălalt poate continua în zona lui

Optimizare timpi de ciclu

Limitată de un singur flux

Mare, prin paralelizarea operațiilor

Interfață HMI

Simplificată, un singur set de comenzi

HMI trebuie să distingă clar cobot A și cobot B

Cerințe de testare și validare

Teste funcționale de bază

Teste extinse de scenarii concurente și de siguranță

În practică, implementarea strategiei pentru 2 coboti implică fie utilizarea unui PLC de linie cu rol central de orchestrare (centralizat), fie o arhitectură distribuită în care controlerele celor doi coboti și controlerul axei liniare comunică între ele printr-un protocol în timp real și implementează împreună regulile de prioritate și siguranță.

Prin proiectarea și implementarea atentă a sistemului de control și software, RobotRail devine o platformă robustă, capabilă să coordoneze mișcarea pe șină cu procesele de sudură, vopsire și manipulare, atât în scenariile cu 1 cobot, cât și în cele cu 2 coboti ce lucrează în paralel.

   

SmartBox-ul de control cobot

 

7. Siguranță și conformitate

7.1 Standardele și cerințele aplicabile pentru RobotRail
Sistemul RobotRail, în combinație cu unul sau doi coboti colaborativi, se încadrează în categoria sistemelor robotizate industriale cu axă liniară suplimentară. Din acest motiv, proiectarea, construcția și exploatarea trebuie să respecte standardele relevante pentru: roboți industriali și colaborativi, sisteme de comandă legate de siguranță, protecția mașinilor, echipamente pentru sudură și instalații de vopsire.

În mod tipic, se au în vedere:
– standardele pentru roboți industriali și celule robotizate (de tip EN ISO 10218, ISO/TS pentru colaborativ);
– standardele pentru siguranța funcțională a sistemelor de comandă (EN ISO 13849, IEC 62061 – cerințe PL/SIL pentru funcții de siguranță precum STO, SLS, SLT, SOS);
– standardele specifice proceselor: sudură (echipamente, împământare, protecția la arc), vopsire (ventilație, protecție împotriva atmosferei explozive, manipulare solvenți), manipulare (protecție la ciupire, la prindere, stabilitate la ridicare);
– cerințele generale de sănătate și securitate în muncă (directive, legislație națională), precum și normele interne ale beneficiarului.

Din punctul de vedere al RobotRail, se are în vedere atingerea unui nivel de performanță (PL) sau nivel de integritate a siguranței (SIL) corespunzător riscurilor identificate, în special pentru funcțiile de oprire de urgență, limitare de viteză și zonă, precum și pentru prevenirea coliziunii între 2 coboti sau între cobot și operator.

Tabel 15 – Niveluri de performanță/siguranță și aria tipică de utilizare în RobotRail

Funcție de siguranță tipică pentru RobotRail

Exemplu cerință (orientativă)

Nivel de siguranță țintă (PL/SIL – orientativ)

Observații generale

Oprire de urgență axă liniară

Oprire rapidă și sigură a mișcării pe șină

PL d / SIL 2

Depinde de evaluarea de risc și de tehnologia folosită

Limitare viteză cobot + axă (SLS)

Limitarea vitezei în prezența operatorului

PL d / SIL 2

Important la lucrul colaborativ

Limitare zonă de lucru (SLT/SLS + zone)

Restricționarea accesului în anumite zone

PL d / SIL 2–3

Critic în scenariul cu 2 coboti

Monitorizare poziție cărucior

Determinarea zonelor sigure de trecere/staționare

PL c–d / SIL 1–2

Nivel ales în funcție de risc

Interblocări uși panouri/zone de protecție

Oprire la deschiderea unei uși de protecție

PL d / SIL 2

Mai ales la posturi de sudură și vopsire

(Nivelurile din tabel sunt orientative ca principiu de proiectare; valorile finale se stabilesc în urma analizei de risc detaliate și ținând cont de standardele actualizate.)

7.2 Analiza riscurilor pentru 4+ posturi și configurații cu 1 sau 2 coboti
Analiza riscurilor pentru RobotRail trebuie să acopere întregul lanț: axă liniară, cobot/coboți, posturi de sudură, vopsire și manipulare, inclusiv interacțiunea cu operatorii. Se parcurg în mod sistematic etape precum: identificarea pericolelor, estimarea riscurilor (gravitate, frecvență, posibilitate de evitare), evaluarea riscurilor și definirea măsurilor de reducere.

Principalele categorii de risc sunt:
– riscuri mecanice: coliziune între cobot și operator, cobot și dispozitive, cărucior și obstacole, prindere/ciupire între părți mobile;
– riscuri specifice procesului de sudură: arsuri, stropi metalici, radiația arcului, fum;
– riscuri specifice procesului de vopsire: inhalarea de vapori, risc de incendiu/explozie, depuneri inflamabile;
– riscuri specifice manipulării: căderea pieselor, stabilitatea încărcăturilor, efort fizic la intervenții;
– riscuri asociate cu 2 coboti: coliziune între brațe, blocaj în zone comune, confuzii de comandă/semnal.

Tabel 16 – Scenarii de risc comparate pentru posturi și configurații RobotRail

Scenariu de lucru RobotRail

Riscuri principale identificate

Măsuri de reducere tipice

1 cobot, 4 posturi, doar manipulare

Coliziune cobot–operator, cădere piese

Limitare viteză, zone colaborative, grippere sigure

1 cobot, 4 posturi, sudură + manipulare

Stropi, arsuri, fum, coliziune în zona de sudură

Ecrane, împământare corectă, ventilare, SLS

1 cobot, 4 posturi, vopsire + manipulare

Vapori, ceață de vopsea, alunecare, incendiu

Ventilație, ATEX (unde e cazul), curățare anti-depuneri

2 coboti, 4–6 posturi, sudură + manipulare

Coliziune între coboti, conflict pe axă, stropi

Zone separate, interblocări logice, monitorizare poziție

2 coboti, posturi mixte sudură–vopsire–manipulare

Combinarea riscurilor de mai sus + coordonare slabă

Segmentare pe zone, scenarii de siguranță testate, proceduri stricte

Rezultatul analizei de risc este o listă clară de măsuri tehnice și organizatorice: tipuri de protecții necesare, nivele PL/SIL, cerințe de infrastructură (ventilație, împământare), proceduri de lucru, instruire pentru operatori, frecvența verificărilor și a mentenanței.

7.3 Elemente de protecție, zone de siguranță și opriri de urgență
Pe baza analizei de risc, RobotRail este echipat cu elemente de protecție adecvate fiecărui post și fiecărei configurații (1 sau 2 coboti). Acestea includ:

– protecții fizice: garduri, ecrane, panouri transparente rezistente, cortine în zona de sudură, capote sau cabina pentru vopsire;
– protecții de tip „soft”: zone virtuale limitate pentru cobot și cărucior, viteze reduse de lucru în prezența operatorilor, monitorizare zonală prin senzori;
– dispozitive de oprire de urgență: butoane de stop de urgență amplasate vizibil la fiecare post, integrate într-un circuit de siguranță cu redundanță și diagnostic, astfel încât acționarea oricărui buton să determine un stop sigur al axei liniare și al cobotului;
– semnalizări optice/acustice: coloane luminoase, semnale sonore la pornirea ciclurilor sau înainte de deplasări rapide pe șină, indicatoare de stare (operare normală, atenționare, alarmă).

Pentru scenariul cu 2 coboti, definirea zonelor de siguranță este critică: se stabilesc zone de lucru dedicate fiecărui cobot, zone neutre și eventual zone partajate, pentru care sunt implementate interblocări stricte (accesul unui cobot este permis doar când celălalt nu se află în zonă). Zonele pot fi implementate prin monitorizare de poziție (encoder/scaner) și logică de siguranță.

7.4 Proceduri de validare, testare și mentenanță a funcțiilor de siguranță
După proiectare și implementare, sistemul RobotRail trebuie supus unui proces de validare a siguranței, care include:

– verificarea conformității cu standardele relevante (documentație, calcule PL/SIL, diagrame de siguranță);
– testarea funcțiilor de siguranță: activarea butoanelor de stop de urgență, simularea defectelor de senzor, testarea limitatorilor de cursă, verificarea reacției la intrarea într-o zonă de siguranță;
– măsurarea timpilor de oprire (axă + cobot), pentru a confirma că distanțele de protecție sunt adecvate;
– verificarea comportamentului în scenarii de avarie: pierderea feedback-ului de poziție, cădere de tensiune, reconectare, repornire după fault.

Periodic, pe toată durata de viață a sistemului, se aplică proceduri de mentenanță și revalidare:

– verificări periodice (lunare, trimestriale sau conform planului de mentenanță) ale funcționării butoanelor de oprire de urgență și ale dispozitivelor de protecție;
– recalibrarea pozițiilor de referință la nevoie, în special după intervenții mecanice sau electrice majore;
– inspecția vizuală a gardurilor, ecranelor, senzorilor și cablurilor de siguranță;
– actualizarea documentației (diagrame, scheme, analiză de risc) dacă se modifică layout-ul, numărul de posturi sau modul de utilizare (de exemplu, introducerea unui nou proces de vopsire sau a unui al doilea cobot).

Prin abordarea sistematică a siguranței – de la standarde și analiză de risc, până la implementare, validare și mentenanță – RobotRail poate fi operat în condiții controlate, asigurând protecția operatorilor, integritatea echipamentelor și conformitatea cu reglementările aplicabile.

 

8. Implementare și integrare

8.1 Scenarii de implementare: linie nouă vs retrofit într-o hală existentă
Implementarea RobotRail poate avea loc în două contexte principale: integrarea într-o linie de producție nouă (greenfield) sau retrofit-ul într-o hală/linie existentă (brownfield).

În scenariul de linie nouă, layout-ul halei, traseele de materiale, poziționarea posturilor de lucru și a utilajelor pot fi gândite de la zero în jurul RobotRail, ceea ce permite obținerea unei soluții optimizate, cu fluxuri logice, spații clare de siguranță și infrastructură (electrică, pneumatică, de ventilație) adaptată.

În scenariul de retrofit, RobotRail trebuie integrat într-un mediu deja ocupat de utilaje, linii, rețele de cabluri și trasee de operatori. Aici, avantajul principal este valorificarea infrastructurii existente, dar apare o complexitate mai mare de integrare: adaptarea la spații limitate, evitarea blocării unor fluxuri deja stabilite, reconfigurarea minimă a echipamentelor existente.

Tabel 17 – Comparație între implementarea RobotRail într-o linie nouă și într-o hală existentă (retrofit)

Criteriu

Linia nouă (greenfield)

Retrofit în hală existentă (brownfield)

Libertate de proiectare layout

Foarte mare

Limitată de echipamente și infrastructura existentă

Optimizare flux materiale

Poate fi construită în jurul RobotRail

Necesită adaptare la traseele deja existente

Constrângeri de spațiu

Se pot previziona din faza de proiectare

Adesea majore, necesită soluții custom

Integrare cu utilaje existente

Se face de la zero, cu interfețe standardizate

Necesită interfețe specifice, adaptări și eventual relocări

Impact asupra producției

Nu afectează producția (instalare înainte de pornire)

Poate implica opriri parțiale sau totale în anumite etape

Cost de pregătire infrastructură

Mai mare inițial (totul se construiește de la zero)

Mai mic la infrastructură, dar mai mare la adaptări

Flexibilitate viitoare

Mare, dacă layout-ul este proiectat modular

Depinde de cât de mult s-a putut reconfigura/standardiza

Durata tipică de implementare

Planificabilă, de regulă într-o singură etapă

Adesea fazată, pentru a nu afecta excesiv producția

Complexitate autorizări

Standard, pentru un proiect nou

Necesită corelare cu documentația existentă a instalațiilor

Potrivire pentru RobotRail

Ideal pentru proiecte noi, orientate pe automatizare

Ideal când se dorește modernizarea unei linii existente

8.2 Proceduri de montaj mecanic și infrastructură de bază
Indiferent de scenariul de implementare, montajul RobotRail urmează câteva etape-cheie:

– pregătirea infrastructurii: verificarea rezistenței pardoselii (sau a structurii de tavan/perete), poziționarea fundațiilor sau a plăcilor de ancorare, trasarea axelor de referință;
– montajul structurii de șină: instalarea segmentelor de profil, alinierea lor (orizontală și verticală), realizarea îmbinărilor și a prinderilor la structură;
– instalarea ghidajelor și a sistemului de acționare liniară: ghidaje, cărucior/cărucioare, cremalieră/curea/șurub, protecții mecanice;
– montajul și prinderea cobotului pe cărucior: folosind placa de adaptare standardizată, respectând specificațiile producătorului de cobot;
– montajul posturilor de lucru (mese, jiguri): poziționare în raport cu axa șinei, fixare rigidă și verificarea accesului cobotului la zonele de lucru.

În paralel, se pregătesc căile de cablare: traseele pentru lanțurile port-cablu, poziționarea panourilor electrice (centrale și locale), conexiunile la rețelele de utilități (electricitate, aer comprimat, ventilare, extracție fum/vapori acolo unde este cazul).

8.3 Integrarea cu cobotul și calibrările celulelor de lucru
După montajul mecanic, are loc integrarea efectivă a RobotRail cu cobotul și cu dispozitivele fiecărui post. Principalele etape sunt:

– definirea coordonatelor sistemului: stabilirea originii pentru axa șinei, a pozițiilor de referință (home), a frame-urilor pentru fiecare post (Post1, Post2, etc.);
– calibrarea cobotului în raport cu fiecare post de lucru: determinarea pozițiilor și orientărilor necesare pentru accesul optim la piesă, înregistrarea punctelor cheie (start sudură, poziții de vopsire, puncte de prindere/depunere în manipulare);
– verificarea repetabilității: repetarea ciclurilor de acces la posturi și măsurarea eventualelor abateri, ajustarea parametrilor de poziționare dacă este necesar;
– integrarea interfețelor electrice și de semnal între cobot și RobotRail: semnale de „poziție atinsă”, „pregătit pentru mișcare”, „fault”, semnale de rețetă, etc.

În scenariul cu 2 coboti, se adaugă calibrările reciproce: definirea zonelor de lucru pentru fiecare cobot, verificarea că nu apar coliziuni nici mecanice (braț–braț, braț–cărucior) și nici la nivelul cablurilor.

Tabel 18 – Pași principali de integrare și calibrare pentru fiecare post de lucru

Etapă de integrare/calibrare

Descriere

Rezultat așteptat

Definire frame post

Stabilirea sistemului de coordonate al postului

Frame asociat (Post1, Post2, etc.) în cobot

Poziționare cărucior

Aducerea căruciorului în poziția nominală

Poziție repetabilă pe șină pentru acel post

Calibrare puncte cheie

Memorarea punctelor de lucru (sudură/vopsire/manipulare)

Program de bază per post

Test repetabilitate

Repetarea ciclurilor și verificarea abaterii

Confirmarea că abaterile sunt în toleranță

Ajustare parametri

Reglarea vitezelor, accelerațiilor, compensațiilor

Cicluri optimizate fără vibrații/șocuri

Validare finală post

Rulare secvență completă la post

Post gata pentru integrare în fluxul de producție

8.4 Optimizarea fluxului de producție cu RobotRail
După integrarea tehnică, etapa critică este optimizarea fluxului de producție pentru a valorifica avantajele RobotRail (multi-post, 1 sau 2 coboti, mobilitate extinsă). Optimizarea se face prin:

– analiza timpilor de ciclu la nivel de post și la nivel de linie: identificarea posturilor limitative (bottleneck) și adaptarea programelor cobotului pentru echilibrarea încărcării;
– reducerea timpilor morți: gruparea operațiilor astfel încât cobotul să se deplaseze minim între posturi, utilizarea timpurilor în care piesele sunt în proces (ex. sudură pe un post, manipulare pe alt post);
– utilizarea inteligentă a meselor rotative și a jigurilor dedicate: astfel încât, în timp ce cobotul lucrează pe o parte, operatorul să poată pregăti partea următoare, scurtând timpii de așteptare;
– scenarii cu 2 coboti: definirea unei strategii în care cei doi coboti lucrează în paralel pe grupe de posturi (de exemplu, Cobot A pe posturi 1–2, Cobot B pe posturi 3–4), cu schimb minimal sau inexistent de zone, pentru a evita timpii de blocaj.

Se pot realiza simulări (offline) ale fluxului, pentru a testa diferite variante de succesiune a operațiilor, de alocare a posturilor și de utilizare a celor 1–2 coboti. Pe baza acestor simulări și a măsurătorilor reale, se ajustează: pozițiile posturilor, parametrii de mișcare, structura programelor și modul de interacțiune operator–cobot–RobotRail.

În timp, optimizarea devine un proces continuu: odată ce se introduc noi produse sau variații de serie, rețetele de lucru pot fi actualizate, iar modul de utilizare a RobotRail (de exemplu, ce posturi se folosesc pentru sudură vs vopsire vs manipulare) poate fi adaptat pentru a menține un nivel ridicat de utilizare a cobotului și o productivitate maximă.

 

9. Testare și validare experimentală

9.1 Teste de precizie și repetabilitate
Testele de precizie și repetabilitate au rolul de a verifica faptul că sistemul RobotRail, împreună cu cobotul, respectă cerințele de poziționare impuse de aplicațiile de sudură, vopsire și manipulare.

Testele se desfășoară în două etape principale:

– Teste la nivel de axă liniară:
• se comandă deplasarea căruciorului în pozițiile nominale ale fiecărui post (Post1, Post2, Post3, Post4), precum și în poziții intermediare;
• pentru fiecare poziție, se repetă ciclul de deplasare de un număr mare de ori (de exemplu 50–100 de repetări) și se măsoară abaterea de poziție utilizând echipamente de măsură (comparatoare, lasere de măsură, rigle optice);
• se determină repetabilitatea și eventualele erori sistematice (offset-uri) care pot fi compensate.

– Teste la nivel de cobot + RobotRail:
• se aleg puncte de lucru reale (punct de început cordon sudură, punct de start traiectorie de vopsire, punct de preluare piesă) la fiecare post;
• se execută programe complete de poziționare și se măsoară abaterile la punctele critice;
• se verifică că abaterile globale (axă + cobot) se încadrează în toleranțele impuse de proces (ex. sub +/-0,5 mm pentru suduri standard, eventual mult mai strict pentru aplicații fine).

Tabel 19 – Matrice orientativă de teste de precizie și repetabilitate pentru RobotRail

Tip test

Nivel testat

Parametru măsurat

Criteriu de acceptare (exemplu)

Test repetabilitate post 1

Axă liniară

Δ poziție X la post 1

≤ ±0,1 mm

Test repetabilitate post 4

Axă liniară

Δ poziție X la post 4 (capăt de cursă)

≤ ±0,15 mm

Test precizie punct sudură

Cobot + axă

Δ poziție punct de început cordon

≤ ±0,3 mm (aplicații standard)

Test precizie punct vopsire

Cobot + axă

Δ poziție punct start traiectorie

≤ ±0,5 mm

Test repetabilitate manipulare

Cobot + axă

Δ poziție punct preluare/depunere

≤ ±0,7 mm (toleranță mai relaxată)

Test drift poziție în timp

Axă liniară

Deriva poziției după N cicluri

Nicio creștere semnificativă față de inițial

Valorile din tabel sunt orientative și se adaptează în funcție de specificul aplicației și de cerințele clientului.

9.2 Testarea sarcinii utile și a stabilității mecanice
Testele de sarcină utilă și stabilitate mecanică urmăresc să confirme că RobotRail poate suporta în condiții sigure sarcina cobotului (max. 10 kg) plus capul de lucru și accesoriile, pe întreaga lungime a șinei și în diverse regimuri de viteză/accelerație.

Se definesc scenarii de test atât statice, cât și dinamice:

– Teste statice:
• cobotul este poziționat în diverse configurații (braț extins, braț pliat, poziții laterale) la fiecare post și în poziții intermediare;
• se aplică sarcina maximă (piesa + cap de lucru) și se măsoară eventualele deplasări elastice ale șinei și ale căruciorului (tasare, încovoiere);
• se verifică dacă acestea sunt în limitele acceptabile pentru proces.

– Teste dinamice:
• se execută cicluri repetate de deplasare cu accelerări și viteze apropiate de valorile maxime de lucru;
• se monitorizează vibrațiile, comportamentul la schimbări de direcție și eventualele rezonanțe;
• se evaluează impactul asupra preciziei de poziționare și asupra confortului operatorului (zgomot, vibrații).

Tabel 20 – Matrice orientativă de teste de sarcină și stabilitate

Tip test

Configurație cobot

Sarcină aplicată

Parametru evaluat

Criteriu de acceptare (exemplu)

Test static sarcină max. post 1

Braț extins în față

10 kg + cap de lucru

Deplasare verticală șină

< 0,5 mm

Test static sarcină max. post 4

Braț extins lateral

10 kg + cap de lucru

Deplasare laterală cărucior

< 0,4 mm

Test dinamic sarcină medie

Traiectorie între posturi

5–7 kg

Nivel vibrații (subiectiv/obiectiv)

Fără vibrații excesive, sistem stabil

Test dinamic ciclic

Ciclu complet 4 posturi

10 kg

Stabilitate poziționare finală

Abateri în toleranțele de precizie

Test durabilitate (N cicluri)

Cicluri repetate cu sarcină

5–10 kg

Uzură ghidaje, joc suplimentar

Fără creștere semnificativă a jocurilor

9.3 Validarea performanțelor în scenarii reale de lucru (1 cobot / 2 coboti)
Validarea finală a RobotRail trebuie să se facă în scenarii cât mai apropiate de utilizarea reală: programe de sudură, vopsire, manipulare, cu succesiuni de posturi și timpi de ciclu similari producției.

Pentru configurația cu 1 cobot:
– se definește un ciclu complet de producție (de exemplu: Post1 – sudură prin cordon, Post2 – sudură detaliu, Post3 – vopsire, Post4 – manipulare/descărcare);
– se măsoară timpii de ciclu pe post și timpii de deplasare între posturi;
– se evaluează calitatea rezultatelor (calitatea cordonului de sudură, uniformitatea stratului de vopsea, precizia depunerii pieselor).

Pentru configurația cu 2 coboti:
– se definesc scenarii de lucru în paralel (de exemplu: Cobot A – sudură pe Post1–2, Cobot B – manipulare/vopsire pe Post3–4);
– se verifică funcționarea corectă a interblocărilor logice și remanentele de siguranță (nimeni nu intră în zone interzise, nu apar coliziuni);
– se compară productivitatea (debit piesă/oră) față de scenariul cu 1 cobot și se analizează eventualele timpuri de așteptare din cauza zonelor partajate.

Tabel 21 – Matrice orientativă de validare în scenarii reale (1 vs 2 coboti)

Scenariu

Configurație RobotRail

Indicatori măsurați

Obiectiv / criteriu orientativ

Ciclu standard 4 posturi

1 cobot

Timp total ciclu, timpi parțiali per post

Ciclu stabil, fără întârzieri neplanificate

Ciclu extins cu procese mixte

1 cobot

Calitate sudură, calitate vopsire, precizie manipulare

Toți indicatorii în limite acceptate

Lucru în paralel 2–2 posturi

2 coboti (Post1–2 / 3–4)

Debitul total (piese/oră), timpi de așteptare

Creștere semnificativă față de 1 cobot

Scenariu zone partajate

2 coboti, zonă comună

Număr situații de așteptare/„blocaj”

Fără blocaje, doar așteptări scurte

Test securitate în operare

1 și 2 coboti

Număr evenimente (near-miss, alarme)

0 evenimente grave, alarme conforme

9.4 Analiza rezultatelor și recomandări de îmbunătățire
După realizarea testelor de precizie, sarcină și scenarii reale, se elaborează o analiză structurată a rezultatelor:

– se compară valorile măsurate cu criteriile de acceptare definite în fazele de proiectare (cerințe funcționale și de proces);
– se identifică eventualele abateri sau limitări (de exemplu: poziții în care precizia este mai slabă, zone de șină unde apar vibrații, timpi de ciclu mai mari decât cei țintiți);
– se stabilește dacă sunt necesare acțiuni corective sau de optimizare:
• ajustări mecanice (rigidizări, reglare ghidaje, modificare prinderi);
• optimizări electrice și de control (profiluri de accelerație, parametri servo, filtrare vibrații);
• optimizări software (restructurare programe cobot, reorganizare succesiune posturi);
• îmbunătățiri de layout (mutarea ușoară a unui post, modificarea tipului de masă/dispozitiv).

Se recomandă structurarea concluziilor într-un raport de validare care să includă:

– sinteza testelor efectuate și a rezultatelor (inclusiv tabelele tip matrici);
– lista neconformităților identificate (dacă există) și acțiunile propuse;
– recomandări pentru varianta finală de RobotRail „gata de produs” (versiune industrializabilă) și eventual pentru o versiune „RobotRail 2.0” cu îmbunătățiri ulterioare (de exemplu: șină mai lungă, profil diferit, alt tip de acționare liniară, noi posturi de lucru).

Prin parcurgerea completă a etapei de testare și validare experimentală, RobotRail trece de la stadiul de prototip/test la stadiul de soluție industrială robustă, pregătită pentru integrare în linii de producție reale, în configurații cu 1 sau 2 coboti și cu cel puțin 4 posturi de lucru.

 

10. Impact, scalabilitate și direcții de dezvoltare

10.1 Beneficii industriale și economice ale sistemului RobotRail
Implementarea RobotRail într-o linie de producție aduce beneficii industriale și economice directe, în special prin creșterea gradului de utilizare a cobotului și prin reducerea numărului de celule robotizate fixe. Un singur cobot (sau doi coboti) deservesc minimum 4 posturi de lucru, ceea ce reduce investiția inițială în roboți multipli, fiecare blocat într-o singură celulă.

Din punct de vedere industrial, RobotRail:
– crește flexibilitatea: același cobot poate executa, prin schimbarea programului, sarcini de sudură, vopsire și manipulare la posturi diferite;
– scurtează timpii de reconfigurare: modificarea ordinii de lucru sau a alocării posturilor se face preponderent software, nu prin relocări mecanice majore;
– valorifică mai bine spațiul: în locul mai multor celule dispersate, se concentrează resursele pe o singură axă liniară, cu posturi organizate compact;
– facilitează standardizarea: modul în care sunt definite posturile, frame-urile, tipurile de mese și de jiguri poate deveni un standard intern, reutilizabil pe mai multe linii.

Din punct de vedere economic, principalele efecte sunt:
– reducerea costului pe piesă, prin creșterea productivității și reducerea timpilor morți;
– amortizarea mai rapidă a investiției în cobot, care devine o resursă „multi-post”;
– posibilitatea extinderii treptate: se poate porni cu 4 posturi și 1 cobot, urmând ca, în funcție de rezultate, să se adauge posturi noi sau un al doilea cobot.

Tabel 22 – Impactul RobotRail asupra unor indicatori industriali și economici (tendințe generale)

Indicator

Situație fără RobotRail (celule fixe)

Situație cu RobotRail (1–2 coboti, 4+ posturi)

Tendință

Investiție inițială în roboți

Mai mulți roboți, câte unul/celulă

1–2 coboti deservesc mai multe posturi

Scădere

Grad utilizare cobot

Mediu/scăzut (timpi morți între loturi)

Mai ridicat (multi-post, sarcini succesive)

Creștere

Timp de reconfigurare linie

Mare (mutări echipamente, cablare nouă)

Mic–mediu (reconfigurare software + ajustări minore)

Scădere

Productivitate pe metru pătrat de hală

Medie (celule dispersate)

Mai mare (posturi concentrate pe șină)

Creștere

Cost de mentenanță pe sistem robotizat

Mentenanță separată pentru fiecare celulă

Mentenanță concentrată pe RobotRail + cobot/coboți

Tendință de scădere

Scalabilitate (extindere capacitate)

Adăugare de noi celule complete

Prelungire șină, adăugare posturi/cobot suplimentar

Simplificare

10.2 Scalabilitatea sistemului pentru mai mult de 4 posturi de lucru
Unul dintre avantajele fundamentale ale RobotRail este scalabilitatea inerentă a arhitecturii: șina este modulară, iar posturile de lucru pot fi adăugate sau reconfigurate relativ ușor.

Scalabilitatea se poate manifesta în mai multe direcții:
– scalabilitate în lungime: adăugarea de noi segmente de șină, cu posturi suplimentare (de exemplu trecerea de la 4 la 6 sau 8 posturi);
– scalabilitate funcțională: introducerea de posturi cu tipuri noi de proces (de exemplu post de inspecție vizuală automată, post de debavurare, post de montaj);
– scalabilitate în număr de coboti: trecerea de la 1 la 2 coboti care lucrează împărțind sau segmentând posturile existente.

Evident, pe măsură ce se adaugă posturi, este necesară o analiză atentă a timpilor de deplasare și a potențialelor „blocaje” în flux. Există un prag optim: prea multe posturi deservite de un singur cobot pot conduce la timpi de așteptare mari, caz în care introducerea unui al doilea cobot sau segmentarea șinei devin soluții mai eficiente.

Tabel 23 – Exemple de scenarii de scalare a RobotRail

Scenariu de scalare

Caracteristici principale

Când este recomandat

4 → 6 posturi, 1 cobot

Adăugare 2 posturi (ex. inspecție + manipulare finală)

Când timpii de ciclu permit extinderea cu un singur cobot

4 → 6 posturi, 2 coboti

Cobot A: posturi 1–3, Cobot B: 4–6

Când volumul crește și un cobot devine limitativ

6 → 8 posturi, 2 coboti

Introducere posturi suplimentare (ex. pregătire + buffer)

Pentru fluxuri complexe, cu faze intermediare

4 posturi → 4 posturi + upgrade funcțional

Post existent de manipulare devine post de inspecție automată

Când se urmărește creșterea calității fără extindere de spațiu

Segmentare șină în 2 zone

2 coboti pe zone diferite (1–2 și 3–4)

Când se doresc cicluri paralele bine separate

10.3 Adaptarea RobotRail la coboti diferiți și la aplicații noi
RobotRail este conceput astfel încât să fie relativ „agnostic” față de modelul de cobot, cu condiția ca masa, sarcina utilă și raza de lucru ale cobotului să fie compatibile cu dimensionarea mecanică și cu posturile de lucru.

Adaptarea la coboti diferiți implică:
– o placă de interfață mecanică standardizată, care poate fi adaptată prin inserarea de șabloane specifice fiecărui producător/model;
– adaptarea cablării și a interfețelor de semnal (conectori, protocoale de comunicație, I/O digitale);
– recalibrarea frame-urilor și a posturilor în raport cu noul cobot, precum și actualizarea programelor de lucru.

Din punct de vedere al aplicațiilor, RobotRail poate fi extins dincolo de sudură, vopsire și manipulare clasică:
– integrarea unor capete de lucru speciale (debitare cu jet, șlefuire, polisare, debavurare);
– posturi cu inspecție vizuală 2D/3D (camere fixe la post sau pe cobot, pentru control calitate în linie);
– aplicații de asamblare ușoară, în care cobotul poziționează și fixează componente pe dispozitive speciale.

Tabel 24 – Adaptarea RobotRail la coboti și aplicații diferite

Dimensiune de adaptare

Ce se schimbă

Ce rămâne neschimbat

Model cobot (producător diferit)

Placă de prindere, cablare, comunicație

Șina, căruciorul, posturile de lucru

Tip aplicație (ex. sudură → șlefuire)

Cap de lucru, dispozitive, programe

Arhitectura RobotRail, axa liniară, layout-ul de bază

Nivel automatizare (manipulare simplă → inspecție automată)

Senzori, camere, logici software suplimentare

Structura de ansamblu, concept multi-post

Număr coboti (1 → 2)

Al doilea cărucior, al doilea controler

Șina principală, mare parte din posturi

10.4 Direcții viitoare de cercetare și dezvoltare
Pe baza arhitecturii RobotRail descrise și validate, se conturează mai multe direcții de dezvoltare viitoare:

– Optimizare avansată prin simulare și digital twin:
• crearea unui model digital complet (digital twin) al RobotRail, care să permită simularea fluxurilor de producție, analizarea dinamicii, optimizarea automată a strategiilor de mișcare a cobotului și a secvențelor de posturi;
• utilizarea simulării pentru planificarea introducerii de produse noi, fără a afecta fluxul real.

– Funcții avansate de control adaptiv:
• reglarea automată a vitezelor și accelerațiilor în funcție de sarcina reală (piesa efectivă transportată, poziția brațului cobotului);
• detectarea vibrațiilor sau a uzurii mecanice și ajustarea profilurilor de mișcare pentru a menține precizia și durata de viață.

– Integrare cu sisteme de producție inteligente (Industry 4.0):
• conectarea RobotRail la platforme de monitorizare la distanță, cu colectare de date (OEE, timpi de ciclu, stări de alarmă);
• integrarea cu sisteme MES/ERP pentru managementul comenzilor și al trasabilității pieselor pe cele 4+ posturi;
• suport pentru schimb automat de rețete, în funcție de tipul de comandă și de configurația cerută a posturilor.

– Extinderea versiunilor hardware:
• dezvoltarea unor variante „heavy-duty” pentru sarcini mai mari, cu șine și cărucioare dimensionate pentru coboti cu sarcină utilă superioră (de exemplu 20–30 kg);
• variante „light” și compacte, destinate liniilor cu spațiu foarte limitat sau aplicațiilor de laborator/R&D;
• versiuni specializate pentru medii dificile (de exemplu medii cu cerințe de curățenie ridicată sau medii corozive).

– Cercetare în colaborare om–robot extinsă:
• studii privind interacțiunea operator–RobotRail în spații partajate, cu focus pe ergonomie, siguranță și ușurință în programare;
• experimentarea unor interfețe de programare mai intuitive (teach by demonstration, interfețe grafice simplificate, comenzi vocale sau prin gesturi, acolo unde standardele de siguranță permit).

În ansamblu, RobotRail poate evolua de la o soluție flexibilă pentru 4 posturi de sudură/vopsire/manipulare la o platformă modulară de automatizare pentru linii întregi, cu multiple posturi, coboti diferiți și aplicații variate, integrată într-un ecosistem de producție inteligent și conectat